Supa crema de dovleac cu scortisoara si iz de toamna

Eat what you love!

Incep aceasta postare direct cu o intrebare: care este supa voastra preferata?

Daca ma intreba cineva acum 15, 10, 5 sau chiar 2 ani, spuneam fara ezitare “Clar, supa de salata!”. Hmmmm, lucrurile s-au cam schimbat. Fara indoiala, supa de salata va avea un locusor special in inima si… stomacul meu, insa noua mea obsesie este supa crema de dovleac. Este o obsesie sezonala, dar clar o obsesie!

Supele crema, in general, au devenit favoritele mele, de cand (*drumrolllllll*) port aparat dentar. Poftim informatie πŸ˜€ hahaha! Supe crema for the win!

Imi amintesc (cu nostalgie, ahhh vara!) de o postare de nu demult, tot o supa crema, in care v-am scris, ca da, se serveste supa si pe canicula. Aceasta parere ramane valabila, dar am descoperit ca supele crema se impaca cel mai bine cu temperaturile scazute, vantul taios si ploaia. Adica situatia meteo actuala.

Ei, aceasta supa de dovleac cu scortisoara este exact ca o compresa termica calda pentru spate, haha, adica pansament pentru suflet. Intelegeti voi! Textura ei catifelata si aroma bogata te invelesc intru totul si creeaza o stare hyggelig (dati un search pe Google). Pe langa faptul ca are un gust extraordinar, supa noastra este gata in doar 30 minute. Eu zic sa trecem la treaba!

Ingrediente pentru 4 portii de supa:

— 2 cartofi medii
— 650 gr dovleac – noi am folosit soiul Waltham Butternut
— jumatate de ceapa rosie (puteti folosi si ceapa galbena sau alba)
— 1 lingurita de scortisoara, un praf pufos de nucsoara, 1 cuisor
— 2 linguri ulei de masline
— 1 lingura zeama de lamaie
— un fir de cimbru proaspat
— piper, sare
— apa
— optional: seminte de dovleac – pt decor

Supa crema de dovleac cu scortisoara

Mod de preparare:

Dupa cum v-am spus, este vorba de o supa rapida, cu efort minim si gust maxim (MAXIM, am spus! πŸ™‚ ).

Curatam cartofii si dovleacul, apoi taiem totul in cuburi egale, cam de 1,5 x 1,5 cm. Sau cum va iese.
Calim ceapa tocata si cuisorul in putin ulei de masline. Cand ceapa e calita si sta sa se arda, ne panicam, ne dam seama ca nu e grav, ne revenim si ne si aducem aminte sa scoatem cuisorul. Clar, puteti aborda o tehnica mult mai lejera, efectiv sa scoateti elementul de adrenalina si sa nu lasati ceapa mult prea mult pe foc. Dar in nici un caz sa nu uitati cuisorul in oala! Asa…

Adaugam cubuletele de cartof si dovleac la ceapa noastra infuzata cu aroma de cuisoare si amestecam cat mai bine sa se acopere fiecare cubulet cu un subtil iz de toamna. In aceasta etapa putem adauga condimentele, respectiv sarea, piperul, nucsoara, scortisoara si cimbrul. Turnam apa, cat sa acopere legumele si lasam totul sa fiarba aprox. 30 minute la foc mic spre mediu.

Gustam un cub de cartof si unul de dovleac, sa vedem daca sunt ready pentru blender. Oprim focul si lasam supa sa se raceasca un pic. Cu bagheta magica, numita si blender vertical, pasam legumele, pana se formeaza crema mult ravnita si adorata. Gustati supa, asigurati-va ca e la fel de delicioasa cum am descris-o eu in aceasta postare. Asa-i?!?! Right?!?!?

Pentru o ultima nota, care da peste cap toata paleta,Β  adaugam cam o lingura de zeama de lamaie. E elementul fresh, care ne ajuta sa nu intram in hibernare dupa ce terminam supa.

Daca va plac elementele crunchy in supa crema puteti adauga seminte de dovleac, crutoane cu paprika sau chiar chipsuri de parmezan.

Pofta buna!

Nuante de toamna si un portocaliu neon – Pofta buna!

 

Pizza my eternal love – Margherita meets Prosciutto e Funghi

Don Prosciutto.... eeeeh, Funghi
Don Prosciutto…. eeeeh, Funghi

Iubesc pizza! O iubesc atat de mult, incat am ajuns sa cred ca si ea ma iubeste, haha! Crusta pufoasa, imbibata in sos de rosii si ulei de masline sau cea subtire si crocanta. Toppinguri minimale sau “cu de toate”. Simpla, eventual cu un strop de ulei cu chili si busuioc sau cu sos de iaurt, usturoi si marar. Mancata cu furculita si cutitul, incet si cumpatat sauΒ  direct din cutie. O iubesc oricum! Nu discriminez, singura care nu a reusit sa ma convinga de iubirea ei eterna, e cea cu ochiuri de ou deasupra…no, no , no!

Prima mea pizza a fost cea care a aprins scanteia iubirii. Si nu, nu a fost una savurata intr-o piazzetta din Napoli, ci una facuta de bunica mea. Pizza svabeasca (langalΓ³) este o varianta rustica, cu ingrediente banale. Din resturile ramase din aluatul de paine, ceapa, cartofi, sunca sau branza se pregatea un pranz sau o cina simpla, satioasa, dar si extrem de aromata. Soulfood! Eu adoram varianta cu pireu de cartofi, cimbru proaspat si carnati de casa. Oooo, imi ploua in gura si acum! O sa va prezint aceasta varianta de pizza intr-o postare viitoare, acum ne rezumam la doua variante staple,Β  cunoscute drept Margherita si Prosciutto e Funghi.

Miss Margherita
Miss Margherita

Ingrediente pentru doua pizze:

Pentru aluat:

— 200 gr faina (000)
— 130 ml de apa calduta
— drojdie (noi am folosit varianta uscata)
— jumatate de lingurita de zahar
–2 linguri de ulei de masline
–1 lingurita de sare

Pentru sosul de baza:

— 1 conserva de rosii decojite
— 1 ceapa minuscula sau 1/2 ceapa medie
— 3 catei de usturoi
— cimbru, oregano, sare, piper, nucsoara
— 1 lingura de ulei de masline

Pentru topping:

— 250 gr mozzarella
— 5 rosii cherry
— frunze de busuioc proaspat
— 4 ciuperci Champignon, mici
— 4 felii de sunca
— rucola – optional
— parmezan ras – optional, dar dupa parerea mea necesar πŸ˜‰

Mod de preparare:

Incepem cu aluatul de pizza, care este unul simplu. Fool-proof, serios.

Intr-un bol maricel amestecam faina cu sarea. Intr-un ibric, sau orice alta cratita mai mica, punem apa cu zaharul la incalzit, maxim 15 – 20 secunde. Apa nu trebuie sa fiarba, ci doar sa se incalzeasca putin. In apa calduta dizolvam drojdia si o lasam pana se formeaza o spuma gingasa deasupra. Turnam apa cu drojdie peste faina si sare, adaugam uleiul de masline si omogenizam totul. Cand aluatul e suficient de elastic si se desprinde de peretii bolului, il scoatem pe un blat de lucru presarat cu faina si il framantam 3-4 minute. Formam o bila si punem aluatul inapoi in bolul “pudrat” cu faina. Acoperim bolul cu un prosop de bucatarie putin umed si il asezam intr-un loc caldut. Urmeaza un somn de frumusete de ca. 30 – 40 minute. Aaa nu, nu… nu pentru noi, pentru aluat! πŸ™‚

Noi ne ocupam in timpul acesta de sosul de rosii, care este baza si sufletul oricarei pizze. Nu folositi niciodata ketchup in loc de sos de rosii! Nu va pot interzice nimic πŸ˜› dar va rog sa nu o faceti. Sosul nostru e gata in maxim 10 minute si credeti-ma, face toata diferenta!

Tocam ceapa si usturoiul si le calim in putin ulei de masline. Adaugam rosiile taiate cubulete mici-mici si sucul de rosii din conserva. Daca nu va ies cubulete, asa cum nu mi-au iesit nici mie, mergeti pe o forma geometrica pe placul vostru, hihi! Urmeaza condimentele: un praf de cimbru uscat, un varf de cutit de nucsoara, sare si piper dupa gust si personajul principal, Mister Oregano! Lasati totul sa fiarba la foc mic, pana se evapora surplusul de lichid si se formeaza un sos mai gros, numai bun de uns pe pizza!

Am terminat sosul, aluatul mai are putin din power-nap, e timpul sa ne ocupam de toppinguri. Nu avem mult de lucru, doar ciupercile trebuie spalate, curatate si taiate feliute subtiri. Spalam si rucola si rosiile. Aaaaand we wait!

Aluatul a crescut direct proportional cu pofta de pizza calda, deci putem sa ne apucam de portionat si intins.
Scoatem aluatul pufos pe blatul de lucru presarat cu faina si il impartim in 2 bile egale. Intindem prima bila si o formam rotunda sau patrata, dupa placul nostru – sau cum ne iese. Noi nu am folosit sucitorul, ci doar mainile. Aveti mai jos si un video cu mai multe informatii si explicatii pas cu pas.

Va recomandam sa folositi o tava speciala pentru pizza (se gaseste in orice supermarket la un pret decent de 20-30 RON), o piatra de copt sau o quasi combinatie dintre cele doua, un platou/tava de ceramica.
Noi am folosit o tava rotunda de ceramica de 32 cm diametru de la Emile Henry (am gasit la The kitchen shop). Tava am pus-o la cuptor la preincalzit, timp de 10 minute.
Buuun…de acum lucram la tempo turbo din doua motive: 1. ne e foame 2. nu vrem sa se raceasca tava. Asezam deci aluatul intins subtire, il ungem cu sosul aromat de rosii si adaugam toppingulΒ  – pentru Margherita adaugam doar mozzarella si frunzele de busuioc/ pentru Prosciutto e Funghi adaugam sunca, ciupercile si mozzarella. Repede-repejor la cuptor cu Margherita, dupa care urmeaza Don Prosciutto! Coacem pizza timp de 7-8 minute la 250Β°C.

It’s the final countdoooown! Oaioaioai, uite-o pe Margherita, rumenita si crocanta! O minunatie! Hehehe, dar serios, arata nemaipomenit! Adaugam rosiile cherry deasupra si savuram cea mai buna pizza ever!

Margherita - points of view
Margherita – points of view

Dupa prima felie de pizza trebuie totusi sa il poftim si pe Don Prosciutto la cuptor. Timinig-ul e perfect, pe cand terminam cu prima pizza, o putem scoate pe a doua. Peste pizza cu sunca si ciuperci adaugam cateva frunze de rucola si parmezan. And again, o savuram πŸ˜‰

Prosciutto - points of view
Prosciutto – points of view

Va promit ca nu aveti nevoie de niciun sos,Β  ulei aromat sau alte artificii! Ambele pizze, desi simple, au un gust bogat si o aroma…mmmm!

Iubesc pizza, v-am mai spus?!

Pofta buna!