Un snack rapid si sanatos – Chunky Guacamole

Chunky Guacamole sau guacamole "cum imi place mie"
Chunky Guacamole sau guacamole “cum imi place mie”

Este dip, salata sau sos? Sau poate niciuna din variante?! Ce este acest guacamole?

Alaturarea dintre doua cuvinte vechi de origine azteca ( ahuacatl – avocado si mollisos ) ne ajuta la descifrarea acestui mister culinar. Guacamole este o pasta sau sos de avocado copt cu diverse adaugiri delicioase: rosii dulci, ceapa rosie, patrunjel proaspat – reteta este destul de flexibila, puteti deci substitui anumite elemente, fara a influenta negativ gustul acestui dip.

Guacamole se pregateste extrem de usor si de rapid, este deci un snack perfect pentru o seara de film cu prietenii sau pur si simplu cand simtim nevoia de o “rontaiala”, dorim totusi sa mancam ceva sanatos.

Ingredientul cheie este fructul de avocado, care se gaseste fara probleme in cele mai multe super- sau hipermarketuri. Daca aveti sansa de a gasi avocado copt la magazin sunteti tare norocosi! Fructul perfect copt este usor moale la apasare, insa nu ca un balon semi-dezumflat 🙂 Puteti deasemenea folosi trucul coditei. Daca aceasta se indeparteaza usor, iar culoarea fructului de sub codita este de un verde sanatos (nu un galben-maroniu-verzui) aveti un avocado numai bun pentru guacamole.

Inainte sa va prezint reteta, trebuie sa mentionez ca acest CHUNKY guacamole este chunky rau – adica sunt bucati destul de sanatoase de avocado, rosii, dar si de ceapa. Este deci o interpretare al clasicului guacamole, sa ii spunem guacamole “cum imi place mie”, hehe!

Daca doriti sa incercati reteta clasica de guacamole cu o textura aproape de mousse, cu siguranta veti gasi pe internet n variante. Aceasta varianta este potrivita pentru cei ce iubesc dipurile cu bucati consistente (si nu le place sa petreaca prea mult timp maruntind totul in bucatele microscopice :P) !

Ingrediente pentru 2-4 portii:

  • 2 avocado copti
  • 1 ceapa rosie, mica
  • 1/2 lamaie
  • 2-3 rosii coapte
  • coriandru verde sau patrunjel proaspat
  • sare, piper, fulgi de chili

guac pac

Mod de preparare:

Ciop-ciop-ciopartim fructele de avocado, ceapa si rosiile in bucatele mici spre medii.
Taiem avocado de jur imprejur, sucim fructul, scoatem samburele cu ajutorul unui cutit, apoi scoatem pulpa cu ajutorul unei linguri. Taiem jumatatile de fruct in lung in fasii cu o grosime de juma’ de cm, apoi taiem cubulete cum ne lasa sufletul. Dupa cum ziceam la reteta clasica, pulpa de avocado se zdrobeste cu furculita sau zdrobitorul de cartofi etc., noi vom lucra (si vom manca ) cu cubulete mici.
Spalam si taiem rosiile in jumatati. Eu am folosit 2 rosii medii spre mari, iar la prima rosie am scos si semintele. Nu e absolut necesar acest pas, insa mult prea multa zeama din rosii poate strica aspectul (dar nu si gustul) dip-ului nostru. Procedam la fel ca si cu avocado, adica taiem jumatatile de rosii in fasii de ca. 0.5 cm, apoi cuburi. Ceapa ajunge tot cuburi micute.

In loc de coriandru proaspat, care se gaseste destul de rar prin magazine autohtone, am folosit traditionalul patrunjel, care dupa parerea mea, da acelasi feeling de fresh si proaspat. Evident totul este maruntit, ciopartit si tocat marunt.

Intr-un bol sau vas potrivit facem un guac-pac, adica un fel de private party cu ingredientele pentru guacamole. Amestecam cuburile colorate, condimentam totul cu sare, piper proaspat macinat si (optional) fulgi de chili. Stropim totul cu zeama de lamaie. Amestecam. Gata!

Servim acest guacamole “cum imi place mie” alaturi de nachos, pita, tortilla,  lipie prajita, paine prajita sau grisine. Aaaa si nu uitati de servetele, e tare hazardos cu dipurile acestea 😉

Va dorim pofta buna!

guac4

Pizza my eternal love – Margherita meets Prosciutto e Funghi

Don Prosciutto.... eeeeh, Funghi
Don Prosciutto…. eeeeh, Funghi

Iubesc pizza! O iubesc atat de mult, incat am ajuns sa cred ca si ea ma iubeste, haha! Crusta pufoasa, imbibata in sos de rosii si ulei de masline sau cea subtire si crocanta. Toppinguri minimale sau “cu de toate”. Simpla, eventual cu un strop de ulei cu chili si busuioc sau cu sos de iaurt, usturoi si marar. Mancata cu furculita si cutitul, incet si cumpatat sau  direct din cutie. O iubesc oricum! Nu discriminez, singura care nu a reusit sa ma convinga de iubirea ei eterna, e cea cu ochiuri de ou deasupra…no, no , no!

Prima mea pizza a fost cea care a aprins scanteia iubirii. Si nu, nu a fost una savurata intr-o piazzetta din Napoli, ci una facuta de bunica mea. Pizza svabeasca (langaló) este o varianta rustica, cu ingrediente banale. Din resturile ramase din aluatul de paine, ceapa, cartofi, sunca sau branza se pregatea un pranz sau o cina simpla, satioasa, dar si extrem de aromata. Soulfood! Eu adoram varianta cu pireu de cartofi, cimbru proaspat si carnati de casa. Oooo, imi ploua in gura si acum! O sa va prezint aceasta varianta de pizza intr-o postare viitoare, acum ne rezumam la doua variante staple,  cunoscute drept Margherita si Prosciutto e Funghi.

Miss Margherita
Miss Margherita

Ingrediente pentru doua pizze:

Pentru aluat:

— 200 gr faina (000)
— 130 ml de apa calduta
— drojdie (noi am folosit varianta uscata)
— jumatate de lingurita de zahar
–2 linguri de ulei de masline
–1 lingurita de sare

Pentru sosul de baza:

— 1 conserva de rosii decojite
— 1 ceapa minuscula sau 1/2 ceapa medie
— 3 catei de usturoi
— cimbru, oregano, sare, piper, nucsoara
— 1 lingura de ulei de masline

Pentru topping:

— 250 gr mozzarella
— 5 rosii cherry
— frunze de busuioc proaspat
— 4 ciuperci Champignon, mici
— 4 felii de sunca
— rucola – optional
— parmezan ras – optional, dar dupa parerea mea necesar 😉

Mod de preparare:

Incepem cu aluatul de pizza, care este unul simplu. Fool-proof, serios.

Intr-un bol maricel amestecam faina cu sarea. Intr-un ibric, sau orice alta cratita mai mica, punem apa cu zaharul la incalzit, maxim 15 – 20 secunde. Apa nu trebuie sa fiarba, ci doar sa se incalzeasca putin. In apa calduta dizolvam drojdia si o lasam pana se formeaza o spuma gingasa deasupra. Turnam apa cu drojdie peste faina si sare, adaugam uleiul de masline si omogenizam totul. Cand aluatul e suficient de elastic si se desprinde de peretii bolului, il scoatem pe un blat de lucru presarat cu faina si il framantam 3-4 minute. Formam o bila si punem aluatul inapoi in bolul “pudrat” cu faina. Acoperim bolul cu un prosop de bucatarie putin umed si il asezam intr-un loc caldut. Urmeaza un somn de frumusete de ca. 30 – 40 minute. Aaa nu, nu… nu pentru noi, pentru aluat! 🙂

Noi ne ocupam in timpul acesta de sosul de rosii, care este baza si sufletul oricarei pizze. Nu folositi niciodata ketchup in loc de sos de rosii! Nu va pot interzice nimic 😛 dar va rog sa nu o faceti. Sosul nostru e gata in maxim 10 minute si credeti-ma, face toata diferenta!

Tocam ceapa si usturoiul si le calim in putin ulei de masline. Adaugam rosiile taiate cubulete mici-mici si sucul de rosii din conserva. Daca nu va ies cubulete, asa cum nu mi-au iesit nici mie, mergeti pe o forma geometrica pe placul vostru, hihi! Urmeaza condimentele: un praf de cimbru uscat, un varf de cutit de nucsoara, sare si piper dupa gust si personajul principal, Mister Oregano! Lasati totul sa fiarba la foc mic, pana se evapora surplusul de lichid si se formeaza un sos mai gros, numai bun de uns pe pizza!

Am terminat sosul, aluatul mai are putin din power-nap, e timpul sa ne ocupam de toppinguri. Nu avem mult de lucru, doar ciupercile trebuie spalate, curatate si taiate feliute subtiri. Spalam si rucola si rosiile. Aaaaand we wait!

Aluatul a crescut direct proportional cu pofta de pizza calda, deci putem sa ne apucam de portionat si intins.
Scoatem aluatul pufos pe blatul de lucru presarat cu faina si il impartim in 2 bile egale. Intindem prima bila si o formam rotunda sau patrata, dupa placul nostru – sau cum ne iese. Noi nu am folosit sucitorul, ci doar mainile. Aveti mai jos si un video cu mai multe informatii si explicatii pas cu pas.

Va recomandam sa folositi o tava speciala pentru pizza (se gaseste in orice supermarket la un pret decent de 20-30 RON), o piatra de copt sau o quasi combinatie dintre cele doua, un platou/tava de ceramica.
Noi am folosit o tava rotunda de ceramica de 32 cm diametru de la Emile Henry (am gasit la The kitchen shop). Tava am pus-o la cuptor la preincalzit, timp de 10 minute.
Buuun…de acum lucram la tempo turbo din doua motive: 1. ne e foame 2. nu vrem sa se raceasca tava. Asezam deci aluatul intins subtire, il ungem cu sosul aromat de rosii si adaugam toppingul  – pentru Margherita adaugam doar mozzarella si frunzele de busuioc/ pentru Prosciutto e Funghi adaugam sunca, ciupercile si mozzarella. Repede-repejor la cuptor cu Margherita, dupa care urmeaza Don Prosciutto! Coacem pizza timp de 7-8 minute la 250°C.

It’s the final countdoooown! Oaioaioai, uite-o pe Margherita, rumenita si crocanta! O minunatie! Hehehe, dar serios, arata nemaipomenit! Adaugam rosiile cherry deasupra si savuram cea mai buna pizza ever!

Margherita - points of view
Margherita – points of view

Dupa prima felie de pizza trebuie totusi sa il poftim si pe Don Prosciutto la cuptor. Timinig-ul e perfect, pe cand terminam cu prima pizza, o putem scoate pe a doua. Peste pizza cu sunca si ciuperci adaugam cateva frunze de rucola si parmezan. And again, o savuram 😉

Prosciutto - points of view
Prosciutto – points of view

Va promit ca nu aveti nevoie de niciun sos,  ulei aromat sau alte artificii! Ambele pizze, desi simple, au un gust bogat si o aroma…mmmm!

Iubesc pizza, v-am mai spus?!

Pofta buna!

Inghetata de pere si ghimbir

Turn delicios cu inghetata de pere si ghimbir
Turn delicios cu inghetata de pere si ghimbir

Pere si ghimbir? Da! E o combinatie la care nu m-as fi gandit niciodata, mai ales cand vine vorba de o inghetata. Aromele insa fuzioneaza perfect, para dulce si zemoasa se combina cu gustul revigorant al ghimbirului.

Perele ocupa locul 3 de pe lista mea de top 5 fructe de vara. Exista numeroase soiuri de pere de vara, untoasa Giffard, Pergamut si al meu all-time-favorite  din gradina parintilor mei. Este o combinatie dintre mai multe soiuri, cred, si are o textura ferma, care apoi devine untoasa si frageda. Best.Thing.Ever.

Weekend-ul trecut am primit un pachet durduliu de acasa, si pe langa prune gustoase, ardei colorati si castraveti “ropogós”, adica crunchy, am gasit si o punga cu pere. Iuhuuuuu! Instant eram cu cutitul in mana, mi-am taiat vreo 2 pere in bucatele mici si le-am savurat ca pe niste praline scumpe, placate cu foite de aur.

Ce am facut cu restul perelor? Inghetata! Pentru ca e cald si pentru ca mai rar se gaseste sorbet sau inghetata de pere la gelaterii. Am gasit zilele trecute o reteta de prajitura cu pere si ghimbir pe Pinterest, asa ca am zis sa incerc combinatia asta ciudata in reteta mea de inghetata. Vedeti ce a iesit!

Un rasfat delicios

Ingrediente pentru ca.  1L de inghetata:

— 6 pere medii, zemoase si coapte
— 200 ml de frisca lichida
— 4 linguri de zahar brun/ miere
— 1 lingurita de extract de vanilie
— o bucatica de ghimbir, cam de marimea unghiei de la degetul mare
— 2 biscuiti de ovaz, seminte chia, rulouri de napolitana – pentru decor

Mod de preparare:

Spalam bine perele si le taiem cuburi. Apoi le pasam cu ajutorul unui blender sau blender vertical. In acest piure de pere adaugam zaharul sau mierea si cam jumatate din ghimbirul razuit. Amestecam si gustam.
Daca va place gustul ghimbirului adaugati si restul, daca nu sunteti obisnuiti cu aroma ‘gingeroasa’, opriti-va aici. Nota finala o da esenta de vanilie. Adaugam frisca lichida, amestecam bine, mai gustam 😉 apoi bagam inghetata la congelator pentru minim 6-8 ore. Pentru o textura mai aerata, este recomandat sa amestecati inghetata la interval de 2 ore.

Optional, puteti adauga si nuci maruntite sau bucatele de pere la inghetata. E absolut delicioasa: mancata cu o lingura mare, direct din vasul in care a stat la congelator, servita alaturi de niste rulouri cu gust de ciocolata amaruie sau tiramisu.

Inghetata de pere cu rulouri de napolitana
Inghetata de pere cu rulouri de napolitana

Pentru o servire mai deosebita am ales sa tai o para in felii si sa ‘construiesc’ un turn delicios, stratificand inghetata-felie de para si tot asa. Pentru un plus de textura am adaugat praf de biscuiti de ovaz si putina miere.

Mai am vreo 5 pere la pastrare si vreo 6 retete notate si inventate pentru ele. Disper….haha!

Pofta!

Ready for my close-up!
Ready for my close-up!